- extáz
- s. n., pl. extáze/extázuri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
extáz
Look at other dictionaries:
extaz — EXTÁZ, extaze, s.n. 1. Stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, imobilitate, scăderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinaţii etc., care apare sub… … Dicționar Român
extatic — EXTÁTIC, Ă, extatici, ce, adj. (Rar) Care este în extaz; care ţine de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 extátic adj. m., pl. extátici; f. sg.… … Dicționar Român
extazia — EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. tranz. şi refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [pr.: zi a] – Din fr. (s )extasier. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXTAZIÁ vb. a se minuna. (Se extazia în faţa splendorilor naturii … Dicționar Român
misticism — MISTICÍSM s.n. Credinţă în existenţa unor forţe supranaturale şi în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forţe (prin revelaţie, intuiţie, extaz); misticitate. ♦ Stare de spirit specifică misticului (2). – Din fr. mysticisme. Trimis … Dicționar Român
delir — DELÍR, deliruri, s.n. 1. Tulburare a conştiinţei, manifestată prin halucinaţii, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc. 2. fig. Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv. – Din fr. délire.… … Dicționar Român
şamanism — ŞAMANÍSM s.n. Religie animistă, primitivă, care are la bază credinţa că slujitorii cultului pot influenţa spiritele bune sau rele printr un ritual special, manifestat prin extaz religios, prin dansuri şi prin formule magice, practicată de unele… … Dicționar Român
extaziat — EXTAZIÁT, Ă, extaziaţi, te, adj. Căzut în extaz, plin de admiraţie, cuprins de extaz; p. ext. încântat, fermecat. [pr.: zi at] – v. extazia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 extaziát adj. m., pl. extaziáţi; … Dicționar Român
incantaţie — INCANTÁŢIE, incantaţii, s.f. (livr.) Formulă magică, cântată sau recitată (pentru a obţine un efect supranatural). ♦ fig. (Stare de) încântare; farmec, delectare. – Din fr. incantation. Trimis de valeriu, 27.07.2006. Sursa: DEX 98 incantáţie s … Dicționar Român
neoplatonism — NEOPLATONÍSM s.n. Doctrină filozofică din sec. III VI ai cărei adepţi reluau filozofia lui Platon, încercând s o concilieze cu concepţiile mistice religioase din Orient. [pr.: ne o ] – Din fr. néo platonisme. Trimis de LauraGellner, 09.06.2004.… … Dicționar Român
yoga — YÓGA s.f. Şcoală filozofică indiană care urmăreşte adâncirea cunoaşterii eului în scopul eliberării lui de viaţa materială şi al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exerciţii care duc la stăpânirea deplină a organismului uman… … Dicționar Român
